Dan Voiculescu: "Salut fuziunea prin absorbție dintre Partidul Umanist Social Liberal și Partidul Re:Start România"

"Salut fuziunea prin absorbție dintre Partidul Umanist Social Liberal și Partidul Re:Start România și configurarea unor politici social-liberale care să slujească în principal cetățenilor României.

Doctrina Umanismului Pragmatic fiind o doctrină politică nouă consider că este bine să fie promovată prin orice mijloc.

Din acest motiv începând din această săptămână voi prezenta elemente noi din această doctrină pe blogul meu.

Umanismul

Preocuparea pentru elaborarea unei noi doctrine porneşte de la constatarea eşecului formulelor politice existente în prezent, respectiv capitalismul şi comunismul. Dacă eşecul comunismului a devenit evident în 1989-1991, el restrângându-şi mult aria de întindere, eşecul capitalismului, azi aparent triumfător, e mai puţin evident, dar la fel de real. Constatăm că actuala ordine mondială nu mai corespunde nevoilor omului.

Are loc pe scară largă fenomenul transformării mijloacelor în scopuri şi cel mai pregnant exemplu este cel al transformării banilor, dintr-un mijloc pentru facilitarea relaţiilor economice între oameni, implicit pentru măsurarea contribuţiei fiecăruia la valoarea adăugată, într-un scop în sine. Omul a devenit sclavul banului.

Omenirea a evoluat tehnic, dar a involuat moral. Actuala democraţie a devenit formală, falsă, păstrând doar aparenţa unei democraţii reale, dar în realitate ea nu mai reprezintă adevărata opţiune a popoarelor. In toate ţările, criteriul politic de selecţie a oamenilor prevalează asupra criteriului valorii umane; efectul acestei stări de lucruri este perspectiva scăderii, pe termen mediu, a binelui social, prin scăderea calităţii actului de condu­cere în toate sistemele, fie ele politice, economice, sociale, comu- nicaţionale etc.

Sistemul tradiţional de valori tinde să fie distrus, omul şi familia nu mai contează, iar comunităţile naţionale sunt ameninţate să dispară sub presiunea globalizării.

Umanismul îşi propune să apere omenirea de excesele indi­vidualismului extrem, ca şi de cele ale colectivismului extrem, către care au tins succesiv, legic, într-o oscilaţie întreţinută, societăţile de până acum. El va menţine societatea într-un punctde funcţionare optim din punct de vedere al binelui social, inter­mediar între individualism şi colectivism, care va evita şi exacer­barea criteriului profit, şi exacerbarea criteriului egalitate, ambele cu efecte nefaste asupra binelui social.

Modalitatea prin care umanismul va realiza acest obiectiv este identificarea, selectarea, cultivarea şi utilizarea valorii umane.

El porneşte de la realitatea că actualmente valoarea umană este, din diverse motive, valorifi­cată într-o proporţie foarte mică, iar cheia de boltă a umanismului este concepţia că succesul unei societăţi este dat de măsura în care ea ştie să utilizeze valoarea umană din propriile rânduri. Societatea umanistă va fi organizată de aşa manieră încât cei mai mulţi oameni să desfăşoare acţiuni în consens cu înclinaţiile lor, la un nivel corespunzător intensităţii acestor înclinaţii, iar de pe urma acestor activităţi să urmeze rezultate utile pentru societate.

Armonizarea concretă între aceste înclinaţii şi trebuinţele socie­tăţii, acoperirea nevoilor umane pentru satisfacerea cărora nu există suficientă apetenţă vocaţională din partea membrilor socie­tăţii sunt probleme pe care le va soluţiona tehnologia modernă; în acest fel, tehnologia, armonios aplicată, nu va mai sta la baza involuţiei moral-umane a omului, ci dimpotrivă.

Ca orice concepţie doctrinară majoră de altfel, umanismul este chemat să aducă în acord modelele teoretice cristalizate la un moment dat din trecut ale organizării sociale cu realităţile survenite în societate în ultimele decenii, cu evoluţia acesteia, şi în particular cu evoluţia tehnologiei, determinantă pentru cea a întregii societăţi.

Din punct de vedere individual umanismul înseamnă o revoluţie morală, din punct de vedere comunitar, umanismul înseamnă fundamentalismul bunului-simţ.

Pentru a utiliza cvasiintegral marea “rezervă de valoare” actualmente nefolosită a societăţii, umanismul va trebui să organizeze, prin revoluţie nonviolentă, o societate total diferită de toate cele existente până azi, o societate greu de imaginat pornind de la modelele curente.

Încercarea de a descrie acest tip de societate e dificilă şi riscantă, putând duce la percepţii greşite din cauza tendinţei omului de a gândi inerţial, prin extrapolarea prejudecăţilor zilei de azi, iar încercarea de a motiva aceste schimbări este imposibilă înainte ca cititorul să asimileze principiile expuse pe larg în doctrina umanistă dez­voltată. Ne vom asuma totuşi riscul de a încerca schiţarea câtorva elemente ale acestei noi societăţi.

Sistemul politic umanist, de pildă, se va baza pe forme re­voluţionare de reprezentare democratică cum ar fi:

• votul fracţionat, ce acordă fiecărui cetăţean posibilitatea de a-şi distribui votul proporţional cu intensitatea intenţiilor sale de vot, adică a simpatiilor sale politice, care pot fi multi­ple. El poate acorda fracţiuni de vot unuia sau mai multora dintre candidaţi, după cum e deplin sau doar parţial convins de oportunitatea respectivei alegeri. Fracţiuni din dreptul de vot pot fi eventual utilizate ca voturi negative, pentru blocarea unei opţiuni care i se pare cu deosebire inoportună.
• votul electronic direct, pornind de la ideea că tehnologia informatică actuală sau viitoare va permite, în condiţii de per­fectă corectitudine a scrutinului, exprimarea directă a opiniei întregului electorat, în chestiunile de interes public, inclusiv legiferarea. Se elimină astfel democraţia prin intermediari, cu veşnica lor tentaţie de a falsifica mandatul primit de la alegători şi de a-1 considera un cec în alb în baza căruia să acţioneze conform intereselor proprii.
• votul electronic continuu, prin care susţinerea sau respin­gerea unei anumite opţiuni politice, de exemplu a unui guvern, să fie exprimate în orice moment de timp doresc alegătorii. Astfel, dacă un guvern decepţionează, electoratul nu trebuie să mai aştepte sfârşitul ciclului electoral pentru a-1 debarca, ci el cade în momentul în care susţinerea sa populară basculează dinspre majoritate înspre minoritate.

Toate aceste măsuri vin în întâmpinarea principiului umanist conform căruia statul este al oamenilor, nu oamenii sunt ai statului.

Un al exemplu de abordare novatoare structural îl poate constitui legislaţia penală din societatea umanistă. Pornind de la principiul general că societatea umanistă foloseşte din plin tehnologia modernă pentru micşorarea incertitudinii în relaţiile dintre oameni, în linii mari legislaţia penală va cunoaşte trei tipuri principale de infracţiuni:

• nerespectarea de contract
• violarea transparenţei informaţiei
• manipularea de masă.

Se poate arăta că, într-o organizare a societăţii înalt tehnologizată şi respectând principiile umaniste, majoritatea faptelor considerate ca infracţiuni împotriva individului sau societăţii în actualele legi penale pot fi subsumate unuia sau mai multora dintre aceste cazuri.

Această abordare vine în întâmpinarea principiului uma­nist „Toleranţă zero faţă de corupţie”.

Societatea umanistă va cunoaşte şi o revoluţionare a insti­tuţiilor. Printre instituţiile executive umaniste putem enu­mera:

• Ministerul de Stat al Valorii, cu subdiviziunile sale axate pe Identificarea Valorii, Cultivarea Valorii şi Exploatarea Valorii.
• Ministerul Achiziţiei şi Prelucrării Informaţiei, care va avea ca obiectiv micşorarea incertitudinii.
• Ministerul Armonizării Producţiei cu Consumul, care va evita şi supraproducţia din capitalism, şi penuria din comu­nism.
• Ministerul Anticorupţiei.
• Ministerul Convecţiei Sociale, care va veghea la armo­nizarea dintre valoare şi responsabilităţile sociale pe de o parte, dintre merit şi recompensă pe de altă parte.

Menţionarea acestui din urmă minister şi a funcţiilor sale ridică pe bună dreptate întrebarea: cine va conduce structurile politice, economice etc. ale societăţii umaniste? Pe ce criterii vor fi selecţionaţi aceşti oameni?

Criteriul de bază este cel al performanţelor demonstrate în activitatea lor în societate; această abordare este dezvoltată de doctrina umanistă în con­ceptul complex de valoare confirmată sau consacrată. O problemă specifică este cea a interrelaţionării dintre purtătorii valorii confirmate şi societate: aceasta se face prin intermediul unui număr de emuli, mai mare sau mai mic, care transformă purtătorul valorii confirmate într-o adevărată “locomotivă” a societăţii, urmând ca şi poziţia sa informală şi chiar formală în societate să fie dată de numărul şi performanţa acestor emuli.

Obiectivul final al acestor abordări este transpunerea în viaţă a principiului de organizare socială umanist: „Mai puţină politică, mai multă competenţă”.

In privinţa instituţiilor puterii juridice, faptul că numărul de infracţiuni de tipul celor de azi, implicit numărul de procese de tipul celor de azi, va scădea foarte mult în primul rând ca urmare a diminuării incertitudinii juridice, nu va conduce la o scădere a prezenţei, pregnanţei şi autorităţii curţilor de justiţie. Vom avea însă curţi specializate pe problematica viitorului, şi probabil rolul lor se va schimba, ponderea activităţii trecând de pe coercitiv pe preventiv şi deliberativ-director. Vor fi prezente în societatea umanistă instituţii juridice precum:

• Curtea pentru Bioetică
• Curtea pentru Creaţie şi Proprietate Intelectuală
• Curtea pentru Protecţia Specificităţii şi Diversităţii Cul­turale
• Curtea pentru Delicte Ecologice sau Contra Generaţiilor Viitoare
• Curtea pentru Ciber-Etică.

In continuare vom schiţa câteva principii de abordare a fis­calităţii în societatea umanistă. Se va introduce de pildă o cotă de impozit la dispoziţia contribuabilului, respectiv: pentru o parte din contribuţia sa, contribuabilul decide singur aplicaţia, respectiv sectorul bugetar în care aceasta va fi vărsată.

Un alt exemplu este, alături de impozitul progresiv pe venit, impozi­tul regresiv pe aportul de cunoaştere: societatea va impozita mai puţin un produs care reprezintă un aport important, reutilizabil, de cunoaştere, şi mai mult unul care aduce puţină cunoaştere suplimentară.

In sfârşit în materie de impozitare indirectă, în locul Impozitului pe Circulaţia Mărfurilor (ICM) specific societăţilor privilegiocratice (în care valoarea supremă este poziţia în societate) şi al Taxei pe Valoare Adăugată (TVA), specific societăţilior arghirocratice (în care valoarea supremă este banul), se va introduce Taxa pe Tulburarea Armoniei (TTA), care va penaliza produsele ce tulbură armo­nia socială: sunt fabricate prin utilizarea unui efect de scală dăunător pentru loialitatea competiţiei, distrug specificitatea şi diversitatea culturală, sunt antiecologice, afectează coeziu­nea socială (de exemplu, generează sau stimulează polarizările exagerate), presupun eforturi mari şi nevocaţionale din partea celor ce le fabrică etc.

Societatea umanistă se bazează pe un tip nou de coeziune socială care depăşeşte bipolaritatea antagonică dintre muncă şi capital înlocuind-o cu triada armonică iniţiativă-capital- muncă. Categoriile productive ale societăţii, respectiv clasa salarială şi clasa antreprenorială, nu mai sunt în raporturi antagonice, ci armonice, orientate spre crearea de valoare adăugată. Ele însă intră în raporturi antagonice cu cei care concep dobândirea de valoare prin preluare, nu prin creare de valoare nouă.

Suntem conştienţi că schiţa de societate prezentată mai sus este predominant afirmativă, ea descrie o realitate viitoare fără a o motiva coerent şi mai ales fără a demonstra dialectica şi sta­bilitatea funcţionării ei, cu atât mai puţin oportunitatea ei. Răspunsurile la aceste probleme se găsesc, cum am arătat, în doctrina umanistă care urmează, iar abordările practice privind revoluţia umanistă şi construcţia umanistă în România sunt prezentate şi ele în partea a patra a lucrării noastre", a scris Dan Voiculescu, pe blog.