Mulţi oameni, bărbaţi şi femei, întâlnind persoane afectate de boala Alzheimer sau auzind despre această maladie cumplită, se alarmează la primele semne de uitare, pe care le consideră începuturi de demenţă. Gospodina care a uitat laptele pe foc şi bărbatul care a uitat să cumpere pâine încep să intre în panică, considerând că acestea ar fi semne de debut ale maladiei Alzheimer. Nu în toate cazurile, însă, uitarea înseamnă Alzheimer.
Ca definiţie, boala Alzheimer (BA) este o maladie neurovegetativă degenerativă, cronicizată şi progresivă, cauzată de unele leziuni apărute pe creier, cu pierderea treptată a memoriei. Prima descriere a bolii a fost făcute de medicul Alois Alzheimer în anul 1906, dar mult timp a fost confundată cu diferite tipuri de demenţă, potrivit ziarullumina.ro.
Demenţa reprezintă o tulburare psihiatrică, pe substrat organic, care duce la scăderea progresivă a activităţii creierului, inclusiv declinul treptat al funcţiilor intelectuale. Se apreciază că 60-70% din totalul manifestărilor de demenţă vor evolua spre BA, la început în formă presenilă (aproximativ 6 luni) şi apoi în formă senilă, de lungă durată şi cu simptome tot mai severe.
Dacă, în anul 2005, în întreaga lume existau 27,7 milioane de persoane suferinde de Alzheimer, astăzi s-a depăşit cifra de 30 de milioane, iar unele prognoze arată că până în anul 2050 numărul acestora va depăşi 106 milioane.
În România nu există o evidenţă precisă asupra frecvenţei bolii, dar se apreciază că, în prezent, sunt atinse de boala Alzheimer circa 6% din persoanele cu vârste ce depăşesc 65 de ani.
