"Autismul nu are o singură cauză. Cauzele în principal sunt genetice. Poate cel mai important de reţinut este că genetică nu înseamnă ereditate. Cu alte cuvinte, părinţii nu sunt de vină pentru această incidenţă crescută.
Nu cunoaştem cauza precisă, ci cunoaştem că are o incidenţă foarte mare şi că există posibilitatea recuperării", a spus psihiatrul Ramona Gheorghe, luni, în cadrul rubricii Sfat de Sănătate de la Antena 3.
Semnele care arată că un copil ar putea suferi de autism
"Sunt câteva semne legate de comportamentul copiilor mici, adică, cei de peste un an. Copilul care nu te priveşte în ochi, nu răspunde atunci când îl strigi, cel care nu are atenţie împreună cu alţi copii sau nu îţi arată cu degetul, este un copil care poate fi în contextul unei suspiciuni de neurodezvoltare.
Privitul în ochii se întâmplă de foarte devreme. Între 6 luni şi un an, când copilul este conectat cu îngrijitorii săi, arată semnele reciprocităţii în comunicare.
Dacă o mamă vine şi spune că al ei copil nu o priveşte în ochi, deşi aceasta îl strigă, dar ea îl strigă şi se uită la ea şi o fixează, atunci acel copil nu suferă de autism. Deci, nu se ia şi nu se moare de la această afecţiune.
Există terapia de recuperare comportamentală. În spatele acestei afecţiuni, care este genetică, este influenţată funcţionarea creierului. În discuţia noastră, ne privim ochi în ochi, iar asta înseamnă că informaţiile pe care dumneavoastră le citiţi de pe faţa mea, care pot să însemne nelinişte şi tot aşa, le vedeţi pe faţa mea, pentru că prin ochi citiţi un mesaj emoţional care se traduce într-o zonă a creierului de ceea ce se numeşte neuroni în oglindă. Ochii oglindesc şi ne conectăm creier la creier.
În creierul persoanelor cu autism, această zonă nu se activează. Ea este acolo, dar nu se activează în sensul funcţionării.
Astfel, persoanele care suferă de această afecţiune, vor învăţa folosind alte zone ale creierului să decodifice feţele, informaţiile sociale şi mesajele pe care ceilalţi le transmit prin comportamentul lor.
Şansele ca un copil cu autism să ducă un stil de viaţă normal
Şansele depind foarte mult de câte comorbidităţi mai asociază copilul respectiv. Am întâlnit situaţii în care dificutăţile sociale s-au văzut abia la şcoală. Părinţii credeau că este mai timid.
Se pot trata tulburările asociate. Una dintre tulburările cele mai frecvente este tulburarea de atenţie cu hiperactivitate. Cel puţin pe vârste mici, avem foarte mulţi specialişti, să putem să decontăm terapiile pentru copiii cu tulburare de spectru autist", a mai spus psihiatrul.
