La nivelul Uniunii Europene produsele sunt protejate în funcție de origine, rețetă sau denumire.
Mai exact, există trei categorii: specialitate tradițională garantată, indicație geografică protejată și denumire de origine protejată. Fiecare categorie are definiții și prevederi foarte clare.
- „Denumire de origine protejată" primește un produs agricol sau alimentar originar din această regiune, loc specific sau țară a cărui calitate sau caracteristici sunt în mod esential sau exclusiv datorate unui anumit mediu geografic cu factorii săi naturali și umani, a cărui producție, prelucrare și preparare au loc în aria geografică delimitată.
- „Indicație geografică protejată" primește un produs agricol sau alimentar originar din această regiune, loc specific sau țară, care posedă o calitate specifică, reputație sau alte caracteristici care pot fi atribuite zonei geografice respective, a cărui producție și / sau prelucrare și / sau preparare au loc în aria geografică specificată. În cazul acestui tip de produs, fazele de fabricație nu trebuie să se desfășoare în totalitate în zona geografică definită, dar care are o legatură cu teritoriul și beneficiază de notorietate. Aria geografică a unei indicatii geografice protejate este delimitată.
- „Specialitate tradițională garantată" nu face referire la o origine , dar pentru a obține protecție, produsul trebuie să aibă o compoziție tradițională sau un mod de producție tradițional. Materiile prime sau modul de producție trebuie să confere caracterul tradițional al produsului în raport cu alte produse similare.
La nivel European sunt în acest moment în jur de 1.400 de produse protejate. România are doar patru.
