Având în vedere că demența este în continuare una dintre cele mai de temut boli, e important să ne implicăm cât mai mult în activități fizice și să ne ferim de grăsimi pe cât de mult posibil.
Oricine a cunoscut o persoană apropiată diagnosticată cu demență și a fost maror la cât de mult îi afectează viața de zi cu zi, de la incapacitatea de a se hrăni singur până la dificultățile în comunicare și pierderile de memorie, știe că este o boală de-a dreptul devastatoare.
Există mai multe medicamente noi care au intrat deja pe piață pentru boala Alzheimer (una dintre cele mai comune forme de demență). Cu toate acestea, sunt încă departe de a fi un tratament, iar în prezent sunt eficiente doar pentru pacienții cu Alzheimer în stadiu incipient.
Deci, schimbările stilului de viață ar putea fi cea mai bună speranță a noastră de a întârzia demența sau de ne ține departe cu totul de acest diagnostic crunt.
Mergeți 10.000 de pași pe zi, reduceți consumul de alcool, dormiți mai bine noaptea, rămâneți activi social - sunt doar câteva dintre sfaturile experților în sănătate care ne pot ajuta să întârziem riscul de demență cu până la 40%, potrivit unui material publicat de Reuters, citat de DCNews.
Factorii care pot declanșa Alzheimer
Cercetările au identificat mai mulți factori de risc modificabili care contribuie la creșterea riscului de demență:
- sedentarismul și lipsa de mișcare
- consumul excesiv de alcool
- prea puține ore de somn
- izolarea socială
- pierderea auzului
- lipsa activităților intelectuale și a preocupărilor creative care stimulează creierul
- o dietă inadecvată, săracă în nutrienți
- hipertensiune
- obezitatea
- diabet
- leziuni cerebrale
- fumatul
- depresia
- poluarea aerului
Cum apar primele semne de boală
"Rezerva cognitivă", despre care se zice că se epuizează atunci când se instalează demența, nu este altceva capacitatea creierului de a rezista la leziuni sau boli neurodegenerative. Dacă există o pierdere de țesut sau funcțională într-o parte a creierului, alte celule ale creierului (neuroni) lucrează mai mult pentru a compensa. În teorie, aceasta înseamnă că experiențele și activitățile de-a lungul vieții creează o barieră împotriva daunelor cauzate de boli și îmbătrânire în creier.
Neuroplasticitatea este capacitatea uimitoare a creierului de a se adapta, de a învăța și de a se recupera după leziuni. Principala concluzie este că neuroplasticitatea se poate întâmpla la orice moment și la orice vârstă, ceea ce înseamnă că învățarea și activitățile ar trebui să fie pe tot parcursul vieții.
Mulți dintre factorii de risc legați de demență funcționează probabil în combinație, motiv pentru care o abordare generală a stilului de viață este crucială. De exemplu, studiile au arătat că exercițiile fizice, angajamentul cognitiv și social îți stimulează creierul și își mențin plasticitatea prin dezvoltarea de noi conexiuni neuronale și construirea rezervei cognitive.
Mecanismul din spatele acestui lucru este o combinație de factori: creșterea oxigenului și a fluxului sanguin către creier, stimularea factorilor de creștere care mențin neuronii sănătoși și reducerea inflamației.
Este adevărat și contrariul. Somnul deficitar, dieta, izolarea socială și depresia netratată sunt legate de scăderea rezervei cognitive.
Același raționament se aplică și pierderii auzului, un factor de risc emergent cheie pentru demență. Pe măsură ce auzul unei persoane scade, poate fi dificil să se implice social cu ceilalți, ceea ce duce la o pierdere a inputului senzorial. Creierul trebuie să lucreze mai mult pentru a compensa acest lucru, reducându-și rezerva cognitivă și lăsându-l mai puțin capabil să reziste la demență.
Răspunsurile la stres și inflamația sunt răspunsul complex al organismului la răni. Inflamația este o componentă importantă a sistemului imunitar al organismului, ajutând la apărarea împotriva amenințărilor și la repararea daunelor la nivel de țesut. În timp ce inflamația pe termen scurt este un răspuns natural și bun, inflamația cronică sau prelungită perturbă funcționarea normală și provoacă leziuni celulelor creierului.
Legătura dintre demență și depresie
Unul dintre punctele comune dintre demență și depresia netratată este procesul inflamator. Expunerea prelungită la hormonii de stres poate duce la inflamație cronică. Hipertensiunea arterială, inactivitatea fizică, fumatul și poluarea aerului sunt, de asemenea, asociate cu inflamația cronică și stresul, care pot deteriora vasele de sânge și neuronii din creier.
Izolarea socială este, de asemenea, legată de inflamație, potrivit studiilor de specialitate. După cum am aflat în timpul pandemiei de COVID-19, creierul este conectat să răspundă la angajamentul social ca mijloc de legătură și de sprijin emoțional, în special în perioadele de suferință.
Studiile arată că mai mult de unul din trei canadieni se simt izolați. Lipsa conexiunii sociale și singurătatea pot declanșa răspunsul la stres al organismului și schimbări neuroendocrine, iar expunerea prelungită la acest proces inflamator poate afecta creierul.
Câțiva dintre acești factori de risc și căile lor biologice se referă la mai multe boli cronice. Dovezile acumulate de zeci de ani de cercetare susțin conceptul „ceea ce este bun pentru inima ta este bun pentru cap”.
Aceasta înseamnă că aducerea unor schimbări pozitive în stilul de viață nu numai că reduce riscul de demență, ci și riscul de diabet, hipertensiune arterială și probleme cardiace. Acest lucru evidențiază natura complexă a demenței, dar oferă și o strategie pentru a face față problemelor multiple de sănătate care pot apărea pe măsură ce oamenii îmbătrânesc.
