Şoarecii bătrâni au devenit mai puternici, au putut face faţă cu uşurinţă exerciţiilor fizice şi au dat dovadă de minte mult mai ageră după ce li s-a injectat sânge de la alte rozătoare-cobai, mai tinere. Rezultatul surprinzător a fost acelaşi obţinut chiar şi atunci când "seniorii" au fost injectaţi cu o substanţă mai bogată în sânge proaspăt.
Dacă studiile vor confirma în continuare această ipoteză, oamenii de ştiinţă speră ca într-o bună zi, rezultatele cercetărilor ar putea ajuta la tratarea unor boli care afectează oamenii în vârstă.
"Nu încercaţi acest procedeu acasă", spune Saul Villeda, profesor la University of California din San Francisco, autorul a trei dintre materialele publicate online, ieri, de Nature Medicine and Science.
El a lucrat cu şoareci care, potrivit vârstei umane, s-ar încadra între 20 şi 60 de ani. Cercetătorii au injectat în mod repetat şoarecilor bătrâni sânge proaspăt, provenit de la animale mult mai tinere. Conform acestor experimente, şoarecii care au beneficiat de infuzia cu sânge tânăr au dat rezultate mult mai bune în procesul de învăţare sau memorare decât semenii lor. Spre exemplu, cobaii trataţi au reuşit să găsească mult mau repede o platformă scufundată într-un labirint.
Villeda a declarat că studiile ştiinţifice se concentrează acum pe identificarea factorului din sângele proaspăt, care face diferenţa.
Alte două publicaţii ştiinţifice, susţinute de Universitatea Harvard, pun accent pe o substanţă care este mult mai bogată în sângele şoarecilor tineri, faţă de sângele celor bătrâni. Este vorba de o proteină, numită GDF11, care se regăseşte şi în sângele oamenilor, a cărei concentrare pare să scadă odată cu înaintarea în vârstă, comentează Amy Wagers, redactor şef al celor două ziare universitare.
De asemenea, cercetătorii de la Harvard au descoperit că injectarea cu sânge proaspăt a şoarecilor bătrâni produse o mai bună dilatare a vaselor de circulaţie sanguină şi astfel se realizează o mai bună inundare a capilarelor din creier. Potrivit specialiştilor, injectarea de GDF11 are efecte similare asupra subiecţilor.
Un alt om de ştiinţă, Lee Rubin, care a participat la aceste experimente, este de părere că dacă evoluţia studiilor va evolua favorabil, există speranţe care pot fi folosite în viitor în tratarea demenţei sau a altor boli specifice bătrâneţii.
